Am dat startul primăverii modelelor profesionale cu un nou eveniment din seria HR SuperHero, de această dată cu un erou colectiv: Rocketists, o echipă tânără de experți și pasionați în învățare. Corina, Cosmin, Vio, Max și Alina au pasiuni diverse, însă un țel comun: acela de a susține companiile în a deveni adevărate Learning Organisations, care să încurajeze autonomia în învățare.
Curioși în a afla cum abordează ei învățarea atât în viața de zi cu zi, cât și în proiectul lor și care sunt super puterile ce alimenteaza “racheta învățării” construite de ei, i-am provocat la o discuție moderată de Teodora Blanariu, Membership Coordinator, HR Enterprise și Roxana Mocanu, HR Ambassador, Director HR Enterprise.
Teo: Super eroii au un țel comun, iar fiecare are o putere aparte. Care este puterea voastră, ca erou colectiv?
Vio: Cred că e “question everything”.
Cosmin: Reziliență, capacitatea de a merge mai departe, chiar dacă dai de greu, de a ieși din zona de confort.
Corina: A face conexiuni…acea vitalitate de a conecta totul, de a închega lucrurile pentru a le da profunzime.
Teo: Cum se leagă toate acestea? De ce “Rocketists”? Ce reprezintă acest concept?
Corina: Atunci când o persoană trece prin viață este un proces de învățare care te duce dintr-o planetă în alta. Am ales o rachetă pentru că este cel mai rapid mod de a ajunge dintr-un loc în altul. Skill-ul de învățare reprezintă această rachetă.
Teo: Cum ați ajuns să lucrați împreună?
Vio: Prin programul de consiliere pentru autonomie în învățare din cadrul Universității Alternative, în care am luat parte ca formatori, program dedicat studenților UA, prin care aceștia să își construiască propriul plan de învățare.
Teo: Ne-a preocupat mereu autonomia în învățare, de zece ani asumându-ne această misiune. Este ea o super putere sau o deprindere pe care ne-o putem dezvolta conștient?
Corina: Cred că se poate cultiva și este un microb care se ia și se dă mai departe. Atunci când lucrăm cu adulți și aceștia devin conștienți de autonomia în învățare ei devin ambasadori și promotori ai acesteia, către viitoarele generații.
Roxana: Simțiți că în cultura românească mai e mult până la a deveni naturală autonomia în învățare?
Corina: Ne lovim de o groază de mituri: “a învăța=a citi cărți și a merge la training-uri”, “managerul trebuie să se ocupe de mine”, “organizația ar trebui să ofere toate resursele”. Eu consider că și learner-ul trebuie să fie autonom și responsabil, nu doar organizația.
Teo: Revenind la metafora super eroului: care sunt gadget-urile pe care le folosiți voi?
Corina: Avem “Racheta”, care este alcătuită din trei părți: vârful – reprezintă abilitățile de design; mijlocul – este aparatul de măsurare, zona de reflecție (cine ești) în care te evaluezi conștient și propulsoarele – competența de e spune “da”- care țin de obiceiuri, de cum te folosești de metodă pentru a acționa, pentru a învăța autonom și accelarat.
Roxana: Cum ajungi să te ții de țel?
Vio: Sunt două componente mari: să realizezi un super design și să faci, să treci la acțiune! Acestea duc la instalarea de obiceiuri.
Cosmin: Obiceiurile sunt formate din trei elemente – declanșator, rutină și recompensă – elemente cheie cu care poți să îți construiești un obicei. Iar când nu ți-a ieșit te duce către “great data”, către reflecție: “De ce nu mi-a ieșit?”
Corina: Mai folosim, ca disciplină, zona de peer learning, în care cuplăm oameni în perechi și au rolul de a se motiva unul pe altul să se țină de treabă.
Roxana: Există trei segmente de învățare: learn, unlearn, relearn. Care este cel mai “dureros”? Face modelul vostru un efort în zona de conștientizare a reînvățării.
Corina: Învățarea este un sistem de autostrăzi care, inițial, e doar o junglă…iar reînvățarea vine ca o etapă la un anumit obiectiv de învățare care necesită acel “will power”, pentru a construi constant noi autostrăzi.
Cosmin: Nu e vorba, după părerea mea, de a te dezvăța, ci de a învăța mai bine un lucru, mai adaptat și mai puternic decât înainte.
Teo: În cadrul conferinței noastre din 30 martie, Leaders Development VIII vom aborda subiectul organizațiilor centrate pe libertate. Cum credeți voi că ar funcționa învățarea într-o organizație freeedom centered?
Corina: Natural. Cel care nu este autonom în învățare se va pierde, nu va ține pasul într-o organizație democratică. Pasivitatea îți dă o stare de confort, însă să fii responsabil nu ar trebui să vină cu o presiune în plus, ci să te ajute să fii deschis în a lua decizii.
Vio: Autonomia este formată din acel “will”, plus resurse. Democratizarea permite un mediu fertil de învățare…o autonomie responsabilă, ancorată într-un colectiv.
Roxana: Mai am o curiozitate: la ce folosește să fii un campion al învățării?
Vio: Pentru mine este ceva visceral, îmi place să fac asta, simt că trebuie să dau un refresh al planului de învățare.
Corina: Este un timp pe care mi-l acord eu mie…în toată vâltoarea asta…este un antrenament constant pe care îl fac pentru minte, o învățare conștientă. De asemenea, învăț pentru a avea un impact în societate. Suntem responsabili să fim proactivi, să ajutăm lumea în care trăim.
Cosmin: Eu consider că sunt student al învățării, nu campion. Pentru mine este mai mult despre “do more and think less”. Traseul învățării trebuie să fie fun, eficient, plăcut.
Către finalul întâlnirii, am invitat publicul să împărtășească curiozitățile avute cu privie la “rocket-iști”.
În urma ultimelor întrebări adresate, am aflat insight-uri importante cu care echipa Rocketists “își înarmează racheta” zi de zi: “Să fii autonom în învățare îți dă libertatea de a-ți alege strategiile potrivite, care pe tine te ajută să înveți” (Corina); Oamenii au nevoie de “o lupă”, moment în care “se mai luminează, se deschid” (Vio); Leader-ii “trebuie să fie un suport, să stimuleze comportamentele autonome” (Vio), “să creeze spații pe care oamenii să le umple”, să își construiască o “hartă a învățării” (Corina).
Pe noi echipa Rocketists ne-a convins că avem nevoie să mergem în zona de think more, de reflecție, că învățarea nu trebuie privită drept o obligație, ci ca un timp privilegiat pe care ni-l acordăm nouă înșine, că avem nevoie de o “hartă a învățării” care să ne ghideze în “jungla sistemului de autostrăzi” a învățării. Nu în ultimul rând, că pasiunea și dorința continuă de cunoaștere reprezintă super puteri ce ne pot propulsa pe tărâmuri fertile ale dezvoltării.
Vom continua dialogul cu profesioniști-model de succes din România la următoarele întâlniri din seria HR SuperHero, la care vă așteptăm cu drag. Între timp nu ezitați să ne lăsați mesaje pe adresa de email cipd@hrenterprise.ro
Vă mulțumim!